Oamenii de hartie (3)

Daca se uita la ce a facut pana acum chiar si cele mai misto momente(sau asa i s-au parut lui) sunt total tampite, chiar ii e rusine de el insusi. Si totul se datoreaza lipsei de tact si de experienta.
Se gandeste ca o sa treaca totul si o sa fie mai bine, cu toate acestet continua sa fac lucruri de care mai tarziu nu va fi deloc multumit pentru ca s-a lasat condus de sentimente si nu de ceva concret pentr ca nici macar sentimentele nu sunt concrete, sunt amestecate.
Cu toate acestea,exista un moment pentru care chiar ca o sa-i para rau.Cum de a putut gandi astfel? El simte ca traieste chiar si prin cele mai mari prostii, care de fapt il invata prin urmarile lor.
Si el pretuieste fiecare prostie si moment in lipsa de gandire, sau chiar si faptele care l-au indepartat de la fericirea lui, tocmai pentru ca nu stia ce sa faca.
Se zbate, danseaza, canta, vorbeste, exploreaza prin explozii ce imprastie mii de tentacule vizuale ale sufletului. La un moment dat stie ca o sa se gandeasca gresit fata de aceste asa zise momente de slabiciune, care de fapt s-au dovedit a fi lectii ale vietii.

Nu se poate opri, vrea sa capteze cat mai multa fericire in el si sa vada infinitele raze de culori care strabat lumea.