Optimismul pe plus

De fiecare data cand ma gandesc incotro ne ducm ma trezesc din feeria asta nesimtitoare in care m-am cufundat. Cum sa facem sa ne intoarcem la acel drum care nu ne duce spre autodistrugere, multi spun ca ne ducem de rapa(noi oamenii), insa nu vad cum. De 2000 de ani ne asteptam sa ne dezechilibreze o pala de vant.
Multi spun ca ajungem la sfarsitul lumii. Daca e asa(nu prea cred), nu vreau asta, vreau sa am o viata pe care sa o traiesc fericit si in frumos, nu in suferinta si zeci de cicatricii care se lipesc de mine ca stropi de ploaie.
Sper ca lumea sa gaseasca odata pentru totdeauna acea privire spre parte plina a paharului. Criza asta financiara, despre care se tot vorbeste, poate ne va scoate din imbuibarea in care am ajuns.
Nu imbuibarea aceasta ne va duce mai aproape de sfarsit, ne va duce atitudinea (generata de excese) si modul de a privi de sus, din zgarie-nori.
Eu cred ca daca fiecare am incerca sa fim mai deschisi catre continuitate si catre frumos, bine, dragoste; am reusi sa ne prelungim existenta.

Omenirea a ajuns sa se poarte ca un mare sinucigas, numai ganduri despre necunoscutul infricosator si despre raul din ea, sau despre "sfarsitul iminent".

Ne trebuie optimism altfel ne vom sinucide.