Amfiteatru

Asculta,
Asculta golul din noi
Noi, care am ajuns sa traim doar in jumatate.
Viata e in trepte, e indreptata spre un punct
Punctul in care toti ajungem
Atrasi de centru
Acolo ne pierdem
In cortina neagra.

Cufunda-te in visare,
In iubire, intelegere .
Asculta cum de partea cealalta
Se aud voci
Vocile celor ce ne ajuta
Sau ne naruie
Vocea Aceluia ce ne-a facut
Toate pornesc din interior,
Din centru .
De acolo ce unde poti vedea,
ambele parti-
jumatatile noastre.

Greutate comuna

Cate cruci isi face un om pe zi. Macar un om isi aduce aminte ce inseamna crucea? Si ce a fost crucea cu adevarat?
Crucea nu e un logo, nu e o bata, nu e spectru. E simbol.
Simbolul iubirii, simbolul sacrificiului. A fost odata ca niciodata un loc in care s-au petrecut lucruri minunate. Lucrurile acestea au rol de pilde.

Cand e ultima oara cand s-a gandit cineva la ce inseamna toata aceasta poveste, aceste fapte care s-au intamplat cu un anumit scop. Poate ca multi dintre noi nici nu au avut o licarire spre asa ceva.
Multe caramizi s-au pus intre sufletele noastre. Ne-am izolat cumplit incat ne este frica si rusine sa vorbim cu un alt om, cu cineva care iti seamana intr-o gramada de privinte.

Suntem singurele fiinte care putem primi iertare, indiferent de faptele noastre. Suntem cruzi si de multe ori scarbosi in majoritatea timpurilor, doar in vremuri grele dam dovezi de adevarata noblete de care suntem in stare. Ne ajutam intre noi si ne aducem aminte ca doar noi intre noi ne putem ajuta, iubi, ierta, linistii si vorbi.

Se insufla atat iubire in noi, incat suntem saturati atunci cand ne este bine. Eu asa imi explic vremurile intunecate, sunt vremuri in care ni se aduce aminte de adevarata noastra natura.

Filozoful Diogene

"Desi era complet lipsit de umor, e posibil ca Diogene sa fi incercat sa faca misto de contemporanii sai, de filosofie si de el insusi. Intr-o Grecie in care Platon credea ca omul e un animal biped fara pene si in care Heraclit crezuse ca te poti vindeca ungandu-te cu cacat, Diogene nu mai pare de loc ciudat."
...
"Diogene era insa obisnuit cu bataia. Cred ca, luati la un loc, toti filosfii lumii de la Thales incoace nu au mancat atita bataie cat a luat Diogene in 90 de ani de viata"
...
"Numai prostul de Platon se lua in clont cu el, iesind mereu cu buza umflata, deoarece Diogene era mai mester la mistocareala. Odata i-a adus acasa un cocos jumulit, zicand "Iata omul lui Platon", fapt care l-a facut pe acesta sa schimbe definitia omului in "animal biped fara pene si cu unghii late".
...
"De locuit locuia intr-un butoi, dar nu refuza niciodata o invitatie la un ospat monstru. Odata l-a chemat chiar Platon la el acasa si Diogene, cum i-a pasit pragul, l-a luat in ras, facand caternica de covoarele acestuia"
...
"A mai ramas celebru si prin faptul ca la un moment dat, in timp ce facea plaja, a venit la el Alexandru, care il admira foarte tare (aici se vede ca nu s-a prins de el nimic din ce se canonise sa-l invete bietul Aristotel), si l-a rugat sa-i ceara orice favoare vrea el. Diogene i-a raspuns filosofic:"Da-te mai incolo ca-mi faci umbra!" Alexandru obisnuia sa spun ca, daca n-ar fi fost Alexadru, ar fi dorit sa fie Diogene. Nazuinta fireasca altminteri, fiindca, decat sa te duci ca prostul sa te bati cu Asia Mica, era mult mai comod sa zaci toata ziua la soare, traind din mila publica."
...
"Dintre ispravile lui remarcam una. Obisnuia sa se masturbeze in piata publica si sa strige ca, daca tot asa de usor ar putea sa-si potoleasca foamea, doar prin frecarea stomacului, ar fi cel mai fericit dintre oameni."


Cateva framente extrase din "Plai cu Boi".

Today

M-am trezit, nu-mi aduc aminte bine cum, m-am spalat, am terminat de mancat pizza de aseara. Am plecat cu la 10 jumate spre diriga, autobuzul si metroul parca ma asteptau si surprinzator nu erau de loc aglomerate.
Insa mai buna a fost vremea, mi-a adus aminte de Anglia, era neasteptat de cald, transpiram si totusi eram atat de fericit cand am vazut soarele pe asfalt.
Asfaltul ala posomorat, ud si rece de care se plange toata lumea, a capatat un alt inteles sub lumina soarelui. Era cu totul schimbat parca atunci cand l-am privit era rupt dintr-o amintire de vara, de pe cand eram un mucos de 5-6 ani. Imi venea sa ma pun in genuchi si sa-l sarut, sa-mi lipesc picioarele de la genunchi in jos de asfalt sa fie prafuite; imi venea sa ma ridic, sa plutesc de fericire cu aripi de entuziasm care sa se intinda albe spre cer.
Cand am ajuns pe holul blocului, am vazut o batrana(tare batrana mai pare si Balta Alba) care se chinuia sa urce un carucior vechi de piata pe scari, am intrebat-o daca vrea sa o ajut. A fost cu totul surprinsa de parca pana acum nu ar fi fost materiala si ar fi vazut-o cineva cu puteri supranaturale(eu am fost si mai surprins de reactia ei). Cum am terminat de urcat pana la etajul 3, mi-a multumit si mai surprinzator de cald.
Am fost socat si mai tarziu in metro m-am gandit, ca de fapt n-am facut mare lucru pentru ea. Cat de uitati pot fi si batranii astia, incat pentru lucruri atat de simple, de banale sunt chiar maguliti.

Inca mi se pare ciudat.

Dupa ce am terminat la diriga, am pornit spre UNATC. In metro am observat o groaza de oameni speriati doar daca te uitai la ei se ascundeau imediat dupa coloanele acoperite cu mozaic-ul bleu, nu cred ca sunt chiar asa de fioros, insa nu pot vedea de ce sunt asa de panicati oamenii astia in costum.
M-am pierdut pe drum si cand am gasit destinatia, mi-amdat seama ca ma invarteam in cerc fix in jurul cladirii. Pe drum am simtit din nou ca plutesc, e adevarat am intalnit cateva balti, dar nu m-au putut aduce pe pamant.
In cladire la al 4-lea etaj sunt expuse lucrari ale studentilor de la scenografie, din nou am intalnit o atmosfera superba. Cand am ajuns profesorii erau in discutii aprinse pe tema pierderii legaturii cu studentii din anul III. Pai, normal bai frate ca pierzi legatura daca ei au muncit toata noaptea si statea profesorul acela sa dezbata el probleme al catedrei de fapt.
Discutia a gasit sfarsitu cu aceasta constatare sub o forma mai subtila, insa sfarsitul nu a fost imediat, agonia a mai continuat cateva minute.
Intre timp, am reusit sa ma plimb printre lucrarile expuse, unele mi-au placut au fost chiar reusit una mi s-a parut facuta de mantuiala, si mai apoi s-a vazut asta -- niste lacrimi la criticile cam dure.
Acasa, am capatat o durere de cap si mai incolo nu s-a intamplat nimic interesant.

P.S. am citit "Plai cu Boi" a lui Mircea Dinescu, extraordinara, condimentata si plina de articole captivante cu un amuzament mai golanesc, dar cult.

Din seria Rockstar

Am jucat in ultimu timp un joc extraordinar de misto di seria Rockstar, producatorii faimoaselor inteminabile GTA-uri. Jocul se numeste Bully Scholarship Edition, e destul de misto, mie mi-a placut mai ales pentru pastrarea acelui sentiment de cunoastere a lucrurilor de prin imprejurimi si cum te asteapta o urcare in topul tipilor dubiosi, insa jocul te atrage sa-l joci (stilul binecunoscut Rockstar). In definitiv esti un pusti intr-o scoala noua si incerci sa scapi de belele, dar faci in asa fel de dau peste tine nenumarate oportunitati.

Il recomand mai ales elevilor.

cateva concluzii inainte de un nou inceput

Acum citesc Goethe--Suferintele tanarului Werther. Ma gandesc cat de entuziast poate fi tanarul W. si cat de putin stie, tocmai din cauza aceasta cred ca o sa fie ranit ( inca citesc nu am terminat, insa presimt ).
Cred ca asa am fost si eu in capitolul trecut, prea aprins. Totusi am simtit iubire si pot a spun ca a fost benefic pentru mine, chiar necesar. Acea perioada a fost desigur destul de zbuciumata pentru mine, insa sunt sigur ca de aceea vad lucrurile asa de clar acum.
Iubirea este atat de mareata incat nici nu o puteam atinge, nici acum nu pot, insa la un moment dat o sa ma aventurez din nou spre cautare.

In sfarsit pot intelege Bed for Love. Tudor Chirila este chiar genial in ceea ce face.

Ceva interesant

Misto melodie, am auzito la radio. E interesant sa asculti ce spune( chiar daca iti trebuie o groaza de atentie )
"... people aren't swines, we don't go around puting poison in wine.."

Alt oftat dupa vara

Mah... da mah, da ar trebui sa fie vara. Ciudata iarna asta, sau mai bine spus mi se pare nepotrivita clima temperata, pentru ca ne uzeaza prin trecerile astea de la cald la frig. ne uzeaza si nervii, sau mai bine zis capacitatea de a fi energic tot timpul. In fiecare iarna ma simt foarte incomfortabil si tot timpul lipsit de entuziasm.
Insa vara, Vara e cu totul altceva. Vara e plina de sentimente, de energie, de rabufnire a fericirii. Atunci e momentul in care imi gasesc sufletul si ma simt bine. E un anotimp care imi permite toate starile fara sa aiba macar o piedica de pus. Poate ca daca n-ar exista iarna totul ar fi monoton cand e vara.

Eliberare ?

Ciudat lucru atunci cand iti pierzi impresia ca a existat o "ea" in care ai crezut. De fapt ai crezut in ceea ce nu era al tau. Nu ea a fost cea care a vegheat asupra ta, au fost mai multe care au impartasit fara sa stie o aura spre a te aduce cat mai departe. Ele nici nu stiau ca pot face asta, doar tu le-ai vazut asa. Acum sunt banale, nu te mai intereseaza dupa ce te-ai hranit din acel suflu pe care il creeai tu.
Se poate numi "rob al pasiunii". Sunt fericit ca sunt liber, sunt intru-totul liber, insa sunt intristat pentru ca nu mai pot simti acea exaltare, acel spirit plin de imaginatie care se auto-depasea numai atunci cand se gandea la ea.
Iti vine sa plangi cand renegi toata filosofia ta prin acest text, totusi ai ascuns-o undeva. Undeva de unde poate fi dezcatusata de catre o alta "ea" care te va invata sa iubesti din nou.

Linistea va curge in mine!...

Oamenii de hartie (3)

Daca se uita la ce a facut pana acum chiar si cele mai misto momente(sau asa i s-au parut lui) sunt total tampite, chiar ii e rusine de el insusi. Si totul se datoreaza lipsei de tact si de experienta.
Se gandeste ca o sa treaca totul si o sa fie mai bine, cu toate acestet continua sa fac lucruri de care mai tarziu nu va fi deloc multumit pentru ca s-a lasat condus de sentimente si nu de ceva concret pentr ca nici macar sentimentele nu sunt concrete, sunt amestecate.
Cu toate acestea,exista un moment pentru care chiar ca o sa-i para rau.Cum de a putut gandi astfel? El simte ca traieste chiar si prin cele mai mari prostii, care de fapt il invata prin urmarile lor.
Si el pretuieste fiecare prostie si moment in lipsa de gandire, sau chiar si faptele care l-au indepartat de la fericirea lui, tocmai pentru ca nu stia ce sa faca.
Se zbate, danseaza, canta, vorbeste, exploreaza prin explozii ce imprastie mii de tentacule vizuale ale sufletului. La un moment dat stie ca o sa se gandeasca gresit fata de aceste asa zise momente de slabiciune, care de fapt s-au dovedit a fi lectii ale vietii.

Nu se poate opri, vrea sa capteze cat mai multa fericire in el si sa vada infinitele raze de culori care strabat lumea.