Revelatie

Am scris poezia asta in ziua de Craciun, in seara de Craciun. Ma uitam singur la un film care m-a sensibilizat grozav, pana la lacrimi (chiar daca unii ar spune ca e total feminin, am sa le spun ca sunt total orbi de la atata Redtube).
Am avut un moment in care simteam ca traiesc si ca sunt mai viu ca oricand, eram cu totul cuprins de un sentiment de cunoastere a ce sa fac, a ceea ce trebuie oamenii sa faca, eram asa de fericit si asa de bine intelegeam universul incat am plans si nici nu puteam sa ma mai exprim in cuvinte.
A fost chiar o iluminare, o adevarata iluminare care nici nu poate fi descrisa.
Sunt sigur ca poezia asta scrisa atunci... de fapt nimic scris vreodata nu are atata expresivitate incat sa introduca pe cineva in acea stare.
( nu numai din cauza filmului m-am simtit asa)
REVELATIE

Tot ce este in jurul meu are viata
Totul, pana si aerul pe care il respiram
Totul este iubire, tot e facut cu iubire
Pana si raul din iubire traieste
In seara asta, in ziua vietii,
Am vazut iubirea,
Am vazut copilul care a facut o lume noua
Si am vazut cum trebuie traita viata,
Am gasit din nou lumea viselor
Vad si greselile si binele,
Vad iubirea, iertarea, frumusetea, imginatia
visul, viata, Creatorul, drumul.

Mi-am regasit sufletul.