Model

M-am gandit ce ar trebui sa facem noi ca adolescenti. Dupa ce am citit "scrisoare catre liceeni" a lui Tudor Chirila, am inceput sa ma raportez altfel la scopul meu pe frumusetea asta de planeta. De fapt noi ar trebui sa tragem tare cativa ani aici, infim, fata de cat o sa ne distram dupaia.
Daca toata indepartarea asta de la cunoastere vine din setea de distractie, atunci e o prostie. O sa avem timp de distractie si de momente misto de cand iesim de pe banci pana pe la 30-35 de ani. Acolo o sa fie treaba ca lumea.

Inca ceva m-a facut sa ma gandesc, de fapt cineva. E vorba despre nasa mea, ea a citit, a invatat, a muncit cand a fost nevoie, si a ajuns sa vada intreaga lume, sa faca parte dintr-o clasa de oameni extraordinari si e recunoscut la nivel mondial. Nu si-a obosit capul cu lucruri inutile, a mers pe esential, pe ce a avut nevoie.
Acum ma gandesc ca a facut lucruri incredibile si nu scapat sub nici o forma vreun moment fericit sau vreo oportunitate de a face ceva cu adevarat misto.

Revelatie

Am scris poezia asta in ziua de Craciun, in seara de Craciun. Ma uitam singur la un film care m-a sensibilizat grozav, pana la lacrimi (chiar daca unii ar spune ca e total feminin, am sa le spun ca sunt total orbi de la atata Redtube).
Am avut un moment in care simteam ca traiesc si ca sunt mai viu ca oricand, eram cu totul cuprins de un sentiment de cunoastere a ce sa fac, a ceea ce trebuie oamenii sa faca, eram asa de fericit si asa de bine intelegeam universul incat am plans si nici nu puteam sa ma mai exprim in cuvinte.
A fost chiar o iluminare, o adevarata iluminare care nici nu poate fi descrisa.
Sunt sigur ca poezia asta scrisa atunci... de fapt nimic scris vreodata nu are atata expresivitate incat sa introduca pe cineva in acea stare.
( nu numai din cauza filmului m-am simtit asa)
REVELATIE

Tot ce este in jurul meu are viata
Totul, pana si aerul pe care il respiram
Totul este iubire, tot e facut cu iubire
Pana si raul din iubire traieste
In seara asta, in ziua vietii,
Am vazut iubirea,
Am vazut copilul care a facut o lume noua
Si am vazut cum trebuie traita viata,
Am gasit din nou lumea viselor
Vad si greselile si binele,
Vad iubirea, iertarea, frumusetea, imginatia
visul, viata, Creatorul, drumul.

Mi-am regasit sufletul.

Tease

Poftim DDG :)))

Numaratoare

Sunt chiar curios sa vad cati oameni imi citesc blog-ul. M-am gandit ca e cam uitat de lume aici pe pagina asta insignifianta de web.

Va invit sa postati un comment in care spuneti ce va trece prin cap, ca raspuns la acest post, poate fi chiar offtopic, nu conteaza, incerc sa vad cata lume intra macar pe acest blog. Asa ca va rog daca ati intrat postati un comment aici.

Hai, sa va vad lucrand pe tastatura ! :)

Purificare

Saruta-mi numele, cu buzele care zambesc
Te astept,
Vreau sa-mi redai echilibrul, sa pot sa cresc
Sau misca-ma, sa pot sa iubesc

Cred ca tu chiar vei ajunge la mine
Ma vei gasi, ma vei aduna
Si vei conduce sentimentele, gandurile toate pline
De iubire cu care pot intra in suflet

Prinde-ma si tine-ma langa tine
Deschide-mi ochii, sa vad,
Sa vomit, sa scot totul afara, sa revin la bine
Acopera-ma, eu tremur si respir

Priveste-ma in ochi, nu-i lasa sa se infricoseze
Reda-mi scanteia din priviri
Si ei focul sa-i urmeze,
Sa purifice !

Legaturi bolnavicioase

Dragoste, dragoste cu sora/fratele, dragoste intre doua fete, senzualitate, sexualitate, Bucuresti, apus in crema de vanilie, albastru nocturn, resentimente, lacrimi, virginitate atinsa cald, sentiment, sufocare, limbi, "ne amestecam trupurile-n noapte", sopata, geamat, buze, dificil, proaspat, sfarcuri, par, coapse, linistire, incet, nervi, dinti, saliva...

Sentimente complexe aranjate in echilibru fin, usor ca un fulg si cald. Ma moleseste si ma domoleste filmul asta. M-a ajutat sa privesc altfel ...

Ocrotirea libertatii

Primavara am crezut ca o sa ma ajute sa ma stabilizez, insa am inceput sa ajung din ce in ce mai des in extremele de deprimare-nervi la fericire-seninatate.

Cred ca nu are de a face cu schimbarea de vreme, mai multe e vina mea. E vina mea pentru ca m-am lasat subjugat, m-am lasat rupt de libertate din prostie si altruism. Imi pare cel mai rau ca am acceptat sa imi fie controlate gandurile si limitele de ceva din afara mea, nu am nevoie de asa ceva.

Lipsa de libertate e incapabilitatea omului de a avea o constiinta impacata cu ceea ce face el si cu cea ce ii sta in fire. Noi suntem oameni nu putem fi aranjati si uniformizati dupa incadrari generale, nu sunt un fruct care trebuie crescut intr-o cutie pana capata forma cubica la fel cu alte fructe. Nu accept sa traiesc in forme sufocatoare care sa ma faca bun de pus in camion.

BAAAAAAAAAAHHHHHHHHHH AHHHHHHHH, ascultati-ma ! ascultati-ma ! Sa nu lasati pe nimeni sa va spuna unde sa va opriti, ce e pacat, ce rau, ce e bine de facut, ce numar de pasi poti face ! NU ! Stiu ce spun pentru ca eu ma chinui sa ies dintr-o cutie care e lipita de scheletul meu ca un parazit, nu lasati nimic si pe nimeni chiar de ar veni in numele binelui, nu le permiteti.

Nu va calcati prea mult pe suflet !

Cele mai grele inchisori sunt cele cladite din interiorul vostru inafara.