Basmul ...

Deabea acum am realizat un sens al basmelor noastre cu Fat-Frumos, nu un sens o nuanta. Tot basmul este descris asemenea unei calatorii cu scop de a raspandi binele si de a elibera. In toata aceasta calatorie fantastica se vede cum e vegheata de o aura, aura acelei "Ileana Cosanzeana" daca privesti dintr-o perspectiva diferita. Ei doi se ajuta mereu de-alungul basmului, spre sfarsit relatia lor devenind mai directa, dar ea vegheaza asupra lui fara sa se fi intalnit vreodata, parca stiind ca exista acolo un suflet care o cauta pentru a se rentregii.
Nu numai ea simte siguranta in preajma lui, dar si el e mult mai puternic si entuziast de cum ii intalneste privirea stiind ca a primit un fel de binecuvantare.
Ea este baza basmului, ea este marturia vie ca dragostea exista si ca toti urmarim in viata un singur scop: intregirea noastra. Deaia lovim cu capul inainte tot ce repreinta un obstacol, refuzam sa luam viata in piept pentru ca vrem sa ne protejam inima, sa fim neatinsi sa fim imaculati astfel incat sa ne putem amesteca cat mai bine.

Inca o dovada a valorii basmului care se arata sub diferite lumini in functie de inimile noastre. Nu erau aia chiar tarani prosti cand isi "pierdeau vremea" sa spun basme duminca.