Saturday, 31 January 2009

Efemeritate

Daca nu e potrivita, una, pentru mine
Dintre cate am iubit si am cugetat in sine
N-o sa traiesc niciodata
Daca n-am iubit vreodata

Imi vine sa ma biciuiesc cu trandafiri
Fiindca n-o sa exist
N-o sa mai fiu nici in priviri
A sa fiu doar o amintire
Doar un gand,
un vis,
vedenie.

Pentru sacrificiu, pentru iubire
Iubirea de care ma-ndepartez
De fiecare data asta vad cand creez
Cand zamislesc si stric aceasta armonie
Care se chinuieste de altii sa ma aproprie
De cei reali, cei ce exista
Ei care vor fi mereu
ei si irealul.

Si m-apropii de suflet
Si schimb
Si modific, destabilizez catre armonie
catre perfectiune
Si uneori perfectiunea imi pare ireala,
Intangibila.
Iar iubirea, visele, tot ce opun acestui veac
Un veac al neintelegerii,
O noua era care ne va duce la inceput
Care va da inapoi iubirea perfecta.

Dar nici de asta nu mai sunt sigur
Nu mai sunt sigur daca am fost invatati,
Nu stiu,
Nu stiu daca a existat acel inceput
si cum a fost

UNATC - prima gura de aer

Am fost ieri seara la UNATC. A fost o invitatie care a picat la timp, tocmai cand aveam un moment de slabiciune sau mai bine spus de lene in incercarea de a gandi si a simti cat mai mult si mai profund. Trebuie sa spun ca a fost o noapte care a adunat din nou ideile si aspiratiile mele, care in momentul acela era imprastiate si slabe din cauza unei deschideri in suflet care a fost mai mult o fisura.
Ma bucur ca am venit acolo si am ascultat si am reusit sa-mi reactivez "ochii". Am sa tin minte mereu cum mi-am definitivat scopul in viata.

Nu stiu cum sa-i multumesc acelei persoane apropiate care parca a stiut de ce am nevoie.

Friday, 30 January 2009

Review on the influence

Am asculta din nou Black Sabbath azi. Am fost uimit sa descopar muzica lor (care la un moment dat mi s-a parut plictisitoare si am renuntat sa o mai ascult) cu un altfel de mesaj decat cel pe care il "intelegeam" cand eram mai mic.
Trebuie sa recunosc ca muzica lor nu mi se mai pare asa cu tenta malefica, din contra,anumite melodii sunt destul de optimiste( poate ca muzica punk a conturat in mintea mea adevaratele stari de depresie si gri ).

Poate ca ar trebui sa ascult din nou toate formatiile pe care le-am ascultat pana acum, sa gasesc muzica lor altfel.

Thursday, 29 January 2009

Oamenii de hartie (2)

Astfel de oameni au ajuns mereu sa se dedubleze creeindu-si un alter-ego care nu a facut altceva decat sa anuleze raul din ei. Da, raul a fost alungat insa se retrage fix in acel alter-ego care iese la iveala pe font-ul alb al adevaratei lor instabilitati si usurinta cu care se lasa purtati.

Acum ma uit la un om de hartie,vorbesc cu el si suntem alcatuiti din aceeasi materie, prin fiecare particula, suntem aceeiasi si in momentul acesta gandim diferit. Avem problema celor doua fete. Vreau sa-l reneg, sa scap de el, e o mizerie umana insuportabila pe care nu o pot stapani odata ce mi-am iesit din vointa.

Degradare, tristete, rautate, egoism, lupta, tacere, scarba, cruzime...

Sunt un om de hartie si acum m-am murdarit cu buna stiinta, voi incerca sa ma curat, dar pana atunci voi suferi si totul din cauza capacitatii mele de schimbare.

Basmul ...

Deabea acum am realizat un sens al basmelor noastre cu Fat-Frumos, nu un sens o nuanta. Tot basmul este descris asemenea unei calatorii cu scop de a raspandi binele si de a elibera. In toata aceasta calatorie fantastica se vede cum e vegheata de o aura, aura acelei "Ileana Cosanzeana" daca privesti dintr-o perspectiva diferita. Ei doi se ajuta mereu de-alungul basmului, spre sfarsit relatia lor devenind mai directa, dar ea vegheaza asupra lui fara sa se fi intalnit vreodata, parca stiind ca exista acolo un suflet care o cauta pentru a se rentregii.
Nu numai ea simte siguranta in preajma lui, dar si el e mult mai puternic si entuziast de cum ii intalneste privirea stiind ca a primit un fel de binecuvantare.
Ea este baza basmului, ea este marturia vie ca dragostea exista si ca toti urmarim in viata un singur scop: intregirea noastra. Deaia lovim cu capul inainte tot ce repreinta un obstacol, refuzam sa luam viata in piept pentru ca vrem sa ne protejam inima, sa fim neatinsi sa fim imaculati astfel incat sa ne putem amesteca cat mai bine.

Inca o dovada a valorii basmului care se arata sub diferite lumini in functie de inimile noastre. Nu erau aia chiar tarani prosti cand isi "pierdeau vremea" sa spun basme duminca.

Wednesday, 28 January 2009

Oamenii din hartie (1)

Dar cum se face ca astfel de oameni de hartie, daca sunt intradevar de hartie sunt in stare sa se chinuiasca atat de sincer si sa ajunga la asemenea tragedii?

Cred ca e un mod in care ajung pentru ca sunt facuti din altceva nu rezista la fel cu ceilalti, cum nu rezista o scara de hartie,insa sunt capabili sa arda sa arda mai bine decat cei ce au ajuns sa fie din piatra, iar dupa ei cenusa.
Dar ei nu ard ei sunt focul, ei se scriu, se coloreaza dupa lumina catre care s-au intors. Parca nu sunt din hartie, cum erau la inceput, hartia e finita.

Ma bucur ca nu sunt din piatra (impenetrabil, rece, dur, incomod) sau din aer (invizibil, delimitator intre mare si tarm, gazduitor de miros, dar fara gust). - Sunt facut din hartie colorata, dar mai ales alba, pene usoare facute pentru ridicare pe vant, si caldura fara foc continuu.

O sa ma dedic in a ma scrie, a ma folosi pentru a ma atinge cu adevaratul infinit, o sa fiu un loc in care culorile infinitului se vor revarsa pe mine si se vor raspandi capatand in sfarsit o forma.

Outside view

nici n-ar fi putut s-o judece altfel fiindca un idealist, atunci cand se izbeste de realitate, e intotdeauna mai inclinat decat oricine sa creada ca orice ticalosie e posibila.

extraordinara formatie- extraordinara meoldie

am dor de vara

Mi-e dor de vara, mi-e dor sa stau sa ma lafai in toata casa cand nu e nimeni, sa stau sa-mi pierd vremea afara prin praf si soare, vreau sa inot de 5 ori pe saptamana, vreau sa merg cu bicicleta pana ma dor picioarele si mainile, vreau sa cunosc alte fete, sa stau ca idiotu in casa 2 saptamani fara sa vad lumina soarelui. Ma enerveaza iarna e monotona si deprimanta, ma degradeaza temperaturile astea scazute. Ma opreste sa stau afara in lumina, ca sa nu mai vorbim de caldura.
In schimb vara are canicula aia torentiala, si dupamiaza aia umeda si calda in care deabea mai poti respira. Vreau entuziasmul ala pe care mil da vara cand stau pe bloc, pe strazi sau in parc si vad cerul si cant, iubesc, creez, visez SUNT LIBER.

N-am ce face ma bazez pe incalzirea globala uite un upside, poate ca nu e chiar asa de rau cu cate 2 luni de vara in plus.

Sunday, 25 January 2009

Sticla dintre Pian si Ploaie

Ma uit pe geam cum ploua si ascult Cat Food. Ma gandesc la mine:
"La urma urmei cine esti tu, mah, sa-ti dai cu parerea despre toti si toate, iti dezvolti trasatura de cata de ziar."
"Hai mai, ca poate nu e chiar asa,poate nu-s asa de rau, lumii s-ar putea sa-i placa."
"Sau nu, poate ca esti enervant pentru cei pe care ii dezamagesti tocmai pentru ca nu ai reusit sa te ridici intodeauna la asteptarile lor, tocmai pentru ca au avut o parere buna despre tine -- te-au indragit."
"D-aia tre' sa ma straduiesc."
Pianul melodiei imi atinge sira spinarii cu degete reci, parca de mort cu pielea alba si luminoasa, imi trezeste fluturi in stomac. Ascult suntele care parca vorbesc pentru stropii de pe geam care se preling dintr-unu-n-altu', in randuri, peste privirea mea.

Gol

Ea asculta vantul si se bucura
Ea il iubeste, el o iubeste
Ea il saruta, el sopteste ii fura
El ii ofera dinauntru caldura

Ea ii da drumul departe
El dispare incet lasand o gaura
Ea simte golul ce raceste
El nu mai este…

Acum vantul e rece si crud
Rade de lacrimile ce se aud pe rau
Acum raul a ingetat langa obrazul ud
Suspinele dispar incet, nu se aud

Ea vede dragostea trecand pe rau
Ea plange de umerii ce se ascund
Acoperiti odata in grau
Iubiti chiar de la parau…

Saturday, 24 January 2009

un mesaj

Recunosc ca societatea din ziua de azi te perverteste, am vazut ca de fapt promoveaza tot felul de obiceiuri, idei, concepte de viata si atitudini destul de amare si incomfortabile sufletului. De fapt nu ar fi o mare problema daca aceasta senzatie de incomfortabil ar fi sub forma unui sacrificiu pentru lucruri pure si marete.
In fiecare om exista undeva un sentiment bun dupa ce infaptueste un sacrifciu, chiar si unul mic, sau acolo o fapta buna pentru ca lucrurile acestea dau un fel de stabilitate omului.

Nu vreau sa promovez un ascetism ridicol, dar e nevoie de o claritate printre ganduri si sentimente, iar excesul e clar ca nu ajuta la asa ceva. E poate un idealism aproape pueril, dar acest idealism inalta sufletul.



O sa mai vorbesc despre aceste idei si sentimente pe care vreau sa le raspandesc, insa formularea mea de blogger cu foarte putina experianta e inca destul de diluata si difuza.

1859.

Cat de usor trecem in revista evenimentele importante. E adevarat poate nu mai sunt "de actualitate", dar datorita lor acum ne este un pic mai bine.

Pe 24 ianuarie 1859 a avut loc unirea Moldovei cu Tara Romaneasca sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza.

Oricum, putem sa spune ca faptele mari le fac oamenii, intr-adevar, mari.

Friday, 23 January 2009

Revelatia, intoarcerea in copil

Tot ce este in jurul meu are viata
Totul, pana si aerul pe care il respiram
Totul este iubire, tot e facut cu iubire
Pana si raul din iubire traieste
In seara asta, in ziua vietii
Am vazut iubirea
Am vazut copilul care a facut o lume noua
Si am vazut cum trebuie traita viata
Am gasit din nou lumea viselor
Vad si greselile si binele,
Vad iubirea, iertarea, frumusetea, imaginatia
visul, viata, Creatorul, drumul.
Am gasit sufletul meu.

e facut

Mi-am facut blogu'. In sfarsit. Poate o sa mearga bine, cine stie?